INTERMITÉNȚĂ, intermitențe, s. f. Întrerupere, lipsă de continuitate în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc.; discontinuitate. ◊ Loc. adv. Cu intermitență = în mod intermitent. – Din fr. intermittence. Vezi definitia »

MOTOFRÉZĂ, motofreze, s. f. Mașină agricolă echipată cu motor și un disc cu cuțite care pregătește pământul pentru cultură. – Moto¹- + freză. Vezi definitia »

STENOGRÁMĂ s.f. Text scris cu semne stenografice. [< fr. sténogramme, cf. gr. stenos – scurt, gramma – scriere]. Vezi definitia »

ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia. Vezi definitia »

BÓRNĂ (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stîlp scund, din lemn, piatră ori beton armat, care fixează și marchează punctele geodezice ori topografice pe teren, care indică distanțele față de origine ale punctelor din lungul unei căi de comunicație terestre (ex. b. kilometrică), care ce plantează pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesă metalică a unui aparat, a unei instalații sau a unei mașini electrice prin care se poate realiza legătura galvanică a unor circuite electrice (sau părți metalice ale acestora) cu un conductor exterior. Vezi definitia »