ENDOMORFÍSM s. n. Totalitatea schimbărilor suferite de rocile eruptive la contactul cu alte roci și prin asimilarea acestora. – Din fr. endomorphisme. Vezi definitia »

TROFOTROPÍSM s. n. curbare a direcției de creștere a țesuturilor sub influența unui mediu mai bogat în substanțe nutritive. (< fr. trophotropisme) Vezi definitia »

BAROCHÍSM s.n. Tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare. [Cf. it. barocchismo, fr. baroquisme]. Vezi definitia »

MAHAEVÍSM s.n. Curent reacționar care propovăduia o atitudine dușmănoasă față de intelectualitate. [< Mahaiski – teoretician anarhist rus + -ism]. Vezi definitia »

HEGELIANÍSM s.n. Sistem filozofic idealist-obiectiv creat de G.W.F. Hegel, potrivit căruia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului și care se autodezvoltă în virtutea contradicțiilor sale interne. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. hégélianisme < Hegel – filozof german]. Vezi definitia »