memórie (memórii), s. f. – Ținere de minte. Lat. memoria (sec. XIX). – Der. memoriu, s. n. (cerere, petiție; dare de seamă, disertație), din fr. mémoire; memorabil, adj., din fr. mémorable; memorandum, s. n., din fr. mémorandum; memorial, s. n. (memorii; jurnal); memorialist, s. m. (autor de memorii), din fr. mémorialiste; memoriza, vb. (a reține, a fixa în memorie); comemora, vb., din fr. commémorer; imemorial, adj., din fr. immémorial. Vezi definitia »

PATOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază disfuncțiile organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. pathophysiologie. Vezi definitia »

ETRUSCOLOGÍE s. f. studiul culturii și civilizației etrusce. (< fr. étruscologie) Vezi definitia »

SUPRACORÉCȚIE s. f. corecție aplicată în sisteme de transmisiune, care produce distorsionarea semnalului de ieșire în sens contrar distorsiunii sale inițiale. (după fr. surcorrection) Vezi definitia »

ERGOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament a unor boli psihice în care munca depusă de bolnav constituie factorul activ al vindecării. – Din fr. ergothérapie. Vezi definitia »