Definita cuvantului bifor
BIFÓR, -Ă adj. (În arhitectura romanică și gotică, despre o deschidere) Cu două uși, cu două canaturi despărțite printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc. [< lat. biforis].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bifor
PISCIVÓR, -Ă adj. Care se hrănește cu pește. [< fr. piscivore, cf. lat. piscis – pește, vorare – a mânca]. Vezi definitia »
ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. Vezi definitia »
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțițul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor. Vezi definitia »
PIROFÓR s.m. 1. Substanță care ia foc când se află în contact cu aerul; corp care se aprinde ușor prin frecare. 2. Gen de insecte coleoptere, care emit lumină fosforescentă. [< fr. pyrophore, cf. gr. pyr – foc, phoros – care poartă]. Vezi definitia »
SPINÓR s. m. mărime de calcul pentru operații matematice având ca bază spinul. (< engl., fr. spinor) Vezi definitia »