ÉPOCĂ s. f. 1. perioadă din istorie marcată prin anumite evenimente și trăsături specifice importante. ♦ a face ~ = a se impune la un anumit moment, a lăsa o amintire durabilă. 2. timp, moment, vreme (când se repetă ceva periodic). 3. subdiviziune a unei perioade geologice. (< fr. époque, gr. epokhe) Vezi definitia »

ENDOMORFÍNĂ s. f. substanță naturală produsă de organismul uman, cu funcții biologice asemănătoare efectelor farmacologice ale morfinei. (< endo- + morfină) Vezi definitia »

DIOCÉZĂ s. f. 1. fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului Roman (din sec. IV), create de Dioclețian. 2. circumscripție ecleziastică condusă de un (arhi)episcop; dieceză, eparhie. (< fr. diocèse, lat. diocesis, gr. dioikesis) Vezi definitia »

CONCERTÍNĂ s.f. Instrument asemănător acordeonului, având fețele laterale hexagonale. [< fr. concertine]. Vezi definitia »

GLASIÉRĂ s. f. 1. aparat, recipient pentru preparat și conservat gheață. 2. navă de pescuit înzestrată cu instalații frigorifice. (< fr. glacière) Vezi definitia »