BÁRĂ s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrării). ◊ piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ◊ șut în stâlpul porții de fotbal. 3. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției. 4. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text. ◊ linie verticală care separă măsurile unui portativ. ◊ ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare. 7. mascaret. (< fr. barre) Vezi definitia »

MÓIMĂ, moime, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. – Din magh. majom. Vezi definitia »

cománă, cománe, s.f. (reg.) coama casei. Vezi definitia »

zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli Vezi definitia »

ștílfă s.f. (înv.) un anumit fel de țesătură. Vezi definitia »