COMPROMISÓRIU, -IE, compromisorii, adj. (Livr.) Care este în legătură cu un compromis. ◊ Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri. Clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se menționează că dificultățile survenite în executarea lui vor fi rezolvate de arbitri. – Din fr. compromissoire. Vezi definitia »

SÁȚIU s. n. v. saț. Vezi definitia »

FUNDUCLÍU, funduclii, s. m. Funduc. – Cf. funduc. Vezi definitia »

PRINCÍPIU s.n. 1. Element fundamental, idee de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem politic etc. 2. Lege fundamentală a unei științe, a unei arte etc. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline. 3. (În antichitate și în evul mediu) Element primordial care era considerat drept origine sau componentă de bază a lumii fizice. ♦ (În concepțiile mistice) Cauză inițială a lumii fizice și morale. ♦ Principiu activ = substanță care constituie esența unui produs vegetal sau animal. 4. Regulă sau normă de acțiune, de legislație etc. ♦ În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. 5. Convingere, punct de vedere. [Pron. -piu, var. (pop.; înv.) princip, prințip s.n. / < lat. principium, cf. it. principio]. Vezi definitia »

PALEOTÉRIU s. m. mamifer fosil erbivor peridosactil, asemănător cu tapirul. (< fr. paléothérium) Vezi definitia »