Definita cuvantului conotație
CONOTÁȚIE s.f. 1. (Log.) Complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. (Lingv.) Sens al unui cuvânt sau al unei expresii care deviază valoarea denotativă, sensul obișnuit și care depinde uneori de context, de condiții locale și sociale. [Gen. -iei, var. conotațiune s.f. / < fr. connotation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conotație
CONTRAPOZÍȚIE s. f. (log.) deducerea unei judecăți noi prin înlocuirea termenilor cu contrariile lor. (< fr. contraposition) Vezi definitia »
achiziție, achiziții s. f. lucru furat Vezi definitia »
GRAFOMANȚÍE s. f. tehnică divinatorie de a descifra caracterul unei persoane și viitorul ei din analiza scrisului. (< it. grafomanzia) Vezi definitia »
deprésie (deprimare) (de-pre-si-e) s. f., g.-d. art. deprésiei; pl. deprésii Vezi definitia »
CONSACRÁȚIE, consacrații, s. f. (Rar) Consacrare; spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. – Cf. lat. consecratio, -onis, fr. consécration. Vezi definitia »