TRÁGERE, trageri, s. f. Acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei. 1. (Pop.) Atracție, îndemn, înclinare. ◊ Expr. Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorți = hotărâre prin sorți a unei împărțeli, a unui câștig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, prin care se obțin bare, țevi, sârmă etc. 4. Descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împușcare; tir. ◊ Tragere la țintă = atingere a unei ținte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în același plan orizontal cu gura țevii. – V. trage. Vezi definitia »

PLANIFICÁRE, planificări, s. f. Acțiunea de a planifica și rezultatul ei. – V. planifica. Vezi definitia »

REARBITRÁRE s.f. Acțiunea de a rearbitra. [< rearbitra]. Vezi definitia »

SESIZÁRE s. f. acțiunea de a sesiza; încunoștiințare, aviz. (< sesiza) Vezi definitia »

TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit¹, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci. Vezi definitia »