HAYÓN s. n. partea din spate (rabatabilă) a unui automobil. (< fr. hayon) Vezi definitia »

PLAFÓN s. n. 1. tavan. 2. cifră-limită, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.). 3. nivel de altitudine. ◊ înălțime maximă pe care o poate atinge un avion. ◊ altitudine (partea inferioară) la care se găsește un strat de nori. (< fr. plafond) Vezi definitia »

ETIMÓN s.n. (Lingv.) Cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. étymon]. Vezi definitia »

TAHIÓN, tahioni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară celei a luminii. [Pr.: -hi-on] – Din engl., fr. tachyon. Vezi definitia »

GANGLIÓN s.m. Organ mic ovoid, format din fibre nervoase sau din vase limfatice. [Pron. -gli-on. / < fr. ganglion, cf. gr. ganglion – glandă]. Vezi definitia »