GĂRGĂÚNE s. m. v. gărgăun. Vezi definitia »

ASÉMENE¹ adj. invar. v. asemenea¹. Vezi definitia »

absoluțiúne s. f. 1. absolvire (2). 2. iertare a păcatelor (de către papă). (< fr. absolution, lat. absolutio) Vezi definitia »

ABSORBȚIÚNE s. f. v. absorbție. Vezi definitia »

DESCOMPÚNE vb. I. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. refl. 1. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera. ◊ (fig.) a se destrăma. 2. (fig.) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. (după fr. décomposer) Vezi definitia »