HAZ, (rar) hazuri, s. n. 1. Stare de bună dispoziție, de voioșie; veselie. ◊ Vorbe de haz = vorbe spirituale, glume. ◊ Expr. A face haz = a se veseli, a petrece glumind; (cu determinări introduse prin prep. „de”) a face glume pe seama cuiva, a-și bate joc, a râde de cineva sau de ceva. A face haz de necaz = a-și ascunde necazul, făcând glume sau simulând voia bună. ♦ Calitatea cuiva de a înveseli pe cei din jur prin firea sa veselă, prin glume sau prin vorbe spirituale. ◊ Expr. A fi cu haz = a fi plin de duh, a avea umor. 2. (Înv.) Plăcere, bucurie (pe care o simte cineva sau pe care o faci cuiva). ◊ Expr. A face haz (de cineva sau de ceva) = a-i plăcea de cineva sau de ceva. A nu face haz de cineva (sau de ceva) = a nu da importanță cuiva (sau unui lucru), a nu lua în seamă. 3. Calitatea cuiva de a plăcea (prin veselie, spirit, farmec, grație etc.). ◊ Loc. adj. și adv. Cu haz = plăcut, nostim. ◊ Expr. (Ir.) Știi că ai (sau are) haz? = știi că-mi placi (sau că-mi place)? știi că ești (sau că e) bine? – Din tc. haz. Vezi definitia »

MEREÁZ s. n. v. miraz¹. Vezi definitia »

praz (práji), s. m. – Horceag (Allium porrum). – Mr. praș, megl. praz. Sl. prazŭ (Cihac, II, 285; Tiktin; Capidan 231), cf. bg. pras, sb. prȁs, praz, din mgr. πράσον (Vasmer, Gr., 122); sau mai probabil direct din mgr. (prin schimbarea lui s final › z, cf. ovăz). Der. de la un lat. *prasum (Cihac, I, 194) pare mai puțin probabilă. – Der. prăzuliu, adj. (verde), ar putea fi o interpretare populară a lui prăsiniu, adj. (verde), pe care l-am auzit uneori în Munt., din ngr. πράσινος. Vezi definitia »

ABHAZ, -Ă (‹ rus.) s. m. și s. f., adj. 1. S. m. și f. (la m. pl.) Popor care s-a constituit pe teritoriul Abhaziei ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este de origine din Abhazia. 2. Adj. Care aparține Abhaziei sau care se referă la abhazi (1). ♦ Limba vorbită de abhazi. Vezi definitia »

LAPIÁZ s.n. Suprafață calcaroasă pe care s-a format o rețea deasă de lapiezuri; câmp de lapiezuri. [Pron. -pi-az. / < fr. lapiaz]. Vezi definitia »