sfáră s. f. – 1. Fum, fum înecăcios. – 2. Miros greu, miros de carne sau de grăsime încinsă. – 3. (Înv.) Sacrificiu. – 4. Anunț, știre. – Var. Mold. șfară. Sl. skvara (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 337). Sensul 4, azi aproape exclusiv sfoară, în expresia „a da sf(o)ară’n țară” „a face cunoscut”, fără îndoială din sensul înv. de a comunica știrile importante prin focuri de strajă. – Der. sfarog, s. n. (obiect ars sau uscat), cu suf. -og (după Candrea, din rus. svarok; după Scriban, din sl. tvarogŭ „brînză”); sfarogi (var. sfărogi, sfîrlogi), vb. (a se face sfavog, a se scoroji), negreșit în relație expresivă cu (s)corogi; sfîrloagă, s. f. (încălțăminte uzată); sfarnic, s. n. (înv., altar pentru jertfă). – Din rom. provine țig. suvara „veste” (Graur, BL, III, 186). Cf. scradă. Vezi definitia »

CÁMĂNĂ, camene, s. f. Odgon care se află la partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit și de care se pot prinde greutăți de plumb. – Din sl. kamenĩ „piatră”. Vezi definitia »

LACTOFLAVÍNĂ s. f. vitamina B², din lapte, ouă etc.; riboflavină. (< fr. lactoflavine) Vezi definitia »

PARAFÍNĂ s. f. substanță solidă, albă și translucidă, obținută prin distilarea țițeiului sau a cărbunilor și folosită la fabricarea lumânărilor, a cerii de parchet, la prepararea alifiilor etc. (< fr. paraffine) Vezi definitia »

smicelúță, smicelúțe, s.f. (reg.) smicea mică; smicelușă. Vezi definitia »