DIPÓD, -Ă, adj. (Lit.: despre versuri) Care este format din două picioare metrice. Vezi definitia »

plod (ploduri), s. n. – 1. Embrion, germen. – 2. (Înv.) Rod. – 3. (S. m.) Copil, țîngău. – 4. Organul genital al vacii. – Megl. plod. Sl. plodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 266; Conev 59), cf. bg., sb., cr., slov. plod. Cu sensul al treilea se folosește și pl. plozi. – Der. plodan, s. m. (Mold., copilaș, băiețel); plodi, vb. (a zămisli, a produce; refl., a se reproduce, a se înmulți), din sl. (sb., cr.) ploditi; plodos (var. plodicios, înv. plodnic), adj. (prolific); plodnicie, s. f. (înmulțire rapidă). Vezi definitia »

DOLIHOPÓD s.n. (Zool.) Lăcustă subțire, decolorată, cu apendicele foarte alungite, care trăiește în cavernele din regiunile mediteraneene. [< fr. dolichopode]. Vezi definitia »

ANÓD s. m. electrod pozitiv. (< fr. anode) Vezi definitia »

AUTOPÓD s. n. ax vegetativ de creștere prin mugurul terminal. (< fr. autopode) Vezi definitia »