agățătoáre² (pasăre) s. f., g.-d. art. agățătoárei; pl. agățătoáre Vezi definitia »

REGIONÁRE s.f. Împărțire a unui teritoriu în regiuni, în zone. [Pron. -gi-o-. / et. incertă]. Vezi definitia »

CONJUGÁRE, conjugări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conjuga și rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeași terminație la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3. Fig. Îmbinare, împletire. 4. (Biol.) Forma cea mai simplă de fecundație, care constă în unirea temporară a doi indivizi (la infuzori) sau a două celule (la unele alge), urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare. – V. conjuga. Vezi definitia »

REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde. Vezi definitia »

DESISTÁRE s.f. Acțiunea de a se desista. [< desista]. Vezi definitia »