TRIPTÍC s. n. 1. (ant.) ansamblu de trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ◊ tablou din trei părți prinse cu balamale pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise numele donatorilor etc. 2. document din trei foi cuprinzând aceleași indicații, care oferă posibilitatea de a se face mai multe călătorii într-o țară străină. 3. (fig.) ansamblu din trei părți distinctive. (< fr. triptyque) Vezi definitia »

LÉSBIC, -Ă adj. Lesbian. [Cf. germ. lesbisch]. Vezi definitia »

CÁLCIC, -Ă, calcici, -ce, adj. (Geol.) De calciu. Depozit calcic. – Din fr. calcique. Vezi definitia »

METEÓRIC, -Ă adj. Al meteorilor, provenit dintr-un meteor. ♦ (Fig.) Care se ivește pe neașteptate; uimitor; trecător, efemer. [Pron. -te-o-. / < fr. météorique]. Vezi definitia »

SILOGÍSTIC, -Ă adj. Referitor la silogism. [Cf. fr. syllogistique]. Vezi definitia »