FERIMAGNÉTIC, -Ă, ferimagnetici, -ce, adj. De ferimagnetism. – Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferrimagnetic. Vezi definitia »

STROBOSCÓPIC, -Ă, stroboscopici, -ce, adj. Referitor la stroboscopie, de stroboscopie. – Din fr. stroboscopique. Vezi definitia »

AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique. Vezi definitia »

DÓSNIC, -Ă, dosnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, lăturalnic, lăturaș, izolat. 2. S. f. Compus: dosnică-galbenă = plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule (Carpesium cernuum). – Dos + suf. -nic Vezi definitia »

curétic, curétice, s.n. (reg.) o parte dintr-o căpiță de fân. Vezi definitia »