ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură. Vezi definitia »

SUBZISTÉNȚĂ s.f. Ceea ce servește la întreținere; hrană. [Cf. fr. subsistance, lat. subsistentia]. Vezi definitia »

TITULATÚRĂ s.f. 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). [< germ. Titulatur]. Vezi definitia »

MÓLDĂ, molde, s. f. (Reg.) Albie, covată. ♦ Vas în care se scurge mustul după ce au fost presați strugurii. ♦ Ladă în care curge făina la moară. – Din germ. Molde. Vezi definitia »

TÍLDĂ s. f. 1. semn grafic (~) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal. (< fr. tilde, germ. Tilde) Vezi definitia »