Definita cuvantului titulatură
TITULATÚRĂ s.f. 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). [< germ. Titulatur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu titulatură
TERÁSĂ2 s. f. v. teraz. Vezi definitia »
BATISFÉRĂ s.f. Nacelă sferică care permite omului să coboare la câteva sute de metri adâncime pentru cercetări submarine. [< fr. bathysphère, cf. gr. bathys – adânc, sphaira – sferă]. Vezi definitia »
MÓRGĂ2 s. f. 1. institut medico-legal. 2. clădire, încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se fac autopsiile; prosectură. (< fr. morgue) Vezi definitia »
TIMÍNĂ s. f. bază azotată pirimidinică din compoziția acizilor nucleici. (< fr. thymine) Vezi definitia »
ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère. Vezi definitia »