PLEOÁPĂ, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele două membrane mobile, mărginite de gene, care acoperă și protejează ochiul în partea anterioară. 2. (Înv. și pop.) Capac (la sicriu). [Var.: (2) plioápă s. f.] – Cf. bg. pohlupka. Vezi definitia »

BRACTEÓLĂ s.f. Bractee mică. [Pron. -te-o-. / < fr. bractéole]. Vezi definitia »

ALTERNÁNȚĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. Însușirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o mărime alternativă în decursul unei semiperioade cuprinse între două momente în care valoarea mărimii este nulă. 3. (GEOL.) Repetarea succesivă pe verticală a două sau mai multe tipuri de roci sau formațiuni geologice, de grosimi apropiate, în coloana stratigrafică a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul, în flexiune sau în familia lexicală: poate fi consonantică (ex. schimbarea lui s în ș: des-deși, a lui t în ț: tăiat-tăiați) sau vocalică (ex. carte-cărți); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constînd în repetarea regulată a două motive (în arte decorative) sau a două elemente (în arhitectură). Vezi definitia »

BRÉVĂ s.f. Scrisoare papală mai puțin solemnă decât bula. [< it. breve]. Vezi definitia »

MÚSTRĂ¹, mustre, s. f. (Înv. și pop.) Exercițiu militar; instrucție; manevră. [Var.: mústru, múștru s. n.] – Din pol. musztra, magh. mustra. Vezi definitia »