gonitor, gonitori s. m. (intl.) 1. subofițer de poliție. 2. sectorist. Vezi definitia »

INFAMATÓR, -OÁRE, infamatori, -oare, adj. (Rar) Infamant, calomniator, defăimător. – Din it. infamatore. Vezi definitia »

ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

NORMATÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în stabilirea și calcularea normelor de producție. [Cf. fr. normateur, rus. normirovșcik]. Vezi definitia »

STUCATÓR s.m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Cf. fr. stucateur]. Vezi definitia »