SCHINDÚC s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepară un fel de rachiu. (Conioselinum vaginatum). – Et. nec. Vezi definitia »

suc (-curi), s. n. – Must, sevă. Fr. suc. Apare greșit ca element lat. la Pușcariu 1671. Ngr. σοῦϰϰος, pe care Murnu, Lehnw., 43, îl consideră der. din rom., trebuie să provină din it. succo. Vezi definitia »

LÍHTDRUC s.n. (Poligr.) Fototipie. [< germ. Lichtdruck]. Vezi definitia »

DADÚC s.m. (Ant.) Preot care purta o faclă la ceremoniile în cinstea zeiței Ceres. [< lat. daduchus, gr. dadouchos]. Vezi definitia »

BUCIÚC, buciucuri, s. n. Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk. Vezi definitia »