fámen (fámeni), s. m. – 1. Bărbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (homo) *feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 124), cf. alb. femërë (Meyer 100), v. prov. feme „feminin”, port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu. Vezi definitia »

fenomen natural provocat de exploziile solare Vezi definitia »

CATRÉN, catrene, s. n. Strofă (sau poezie) formată din patru versuri. – Din fr. quatrain. Vezi definitia »

1.Termen cu care sunt referite femeile;2. Despre ceva tare, marfă;3. Partea externă a organului genital feminin;4. Persoana de sex masculin care se teme de nimicuri si prezinta sentimente asemanatoare persoanelor de sex feminin. In acelasi timp acea persoana poate fi atrasa de barbati dar in unele cazuri izolate si de femei, insa numai pe rand. Vezi definitia »

ghiudén (ghiudénuri), s. n. – Cîrnat uscat, din carne de vită. – Var. ghiudem. Tc. ǵöden (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 726). – Der. ghiudemărie, s. f. (fabrică de ghiudenuri). Vezi definitia »