TURN¹ s. n. 1. construcție de zidărie, de beton etc., de înălțime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ ~ -lanternă = turn susținut de patru arce mari și străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalță deasupra careului transeptului; (tehn.) ~ de extracție = construcție deasupra gurii unui puț de mină în care se află dispozitivele de ghidare a cablurilor cu care se realizează manevra de transport din puț; ~ de control = construcție foarte înaltă, din care se dirijează zborurile de pe un aerodrom; ~ de fildeș = expresie indicând izolarea unui scriitor, artist de realitățile înconjurătoare. 2. tură². (< germ. Turm) Vezi definitia »

GUVÉRN s. n. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II). (< uoverna) Vezi definitia »

pattern = s.n. tipar (engl.) Vezi definitia »

COTÚRN s. m. încălțăminte cu talpă groasă pe care o purtau pe scenă actorii antici de tragedie; (fig.) simbol al tragedianului. (< fr. cothurne, lat. cothurnus) Vezi definitia »

HORN s.n. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare; karling. [Cf. germ. Horn, fr. horn]. Vezi definitia »