BON, bonuri, s. n. 1. Dovadă provizorie care conferă deținătorului dreptul de a ridica o marfă, un obiect încredințat spre păstrare sau alte valori. ♦ Notă pe baza căreia cumpărătorul achită și ridică marfa într-un magazin. 2. (În orânduirea capitalistă) Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentând un împrumut pe termen scurt, cu dobândă. – Fr. bon. Vezi definitia »

PERIPLIZÓN s. n. (Fam., rar; în expr.) A lua (pe cineva sau ceva) în periplizon = a râde (de cineva sau de ceva), a lua în râs (pe cineva sau ceva). – Din ngr. peripézon (part. prez. al lui peripézo). Vezi definitia »

ARTIMÓN, artimonuri, s. n. Catarg de la pupa unei nave cu pânze care are mai multe catarge. [Pl. și: artimoane] – Din fr. artimon. Vezi definitia »

bas-baríton s. m., pl. bași-barítoni Vezi definitia »

GLUTÓN s. m. animal carnivor cu blana brun-deschis, din ținuturile polare nordice. (< fr. glouton) Vezi definitia »