COMBINÓR s. n. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. (după fr. combinateur) Vezi definitia »

strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului. Vezi definitia »

AMORTIZÓR s.n. 1. Dispozitiv care atenuează șocurile, trepidațiile unui automobil, ale unui motor etc. ♦ Dispozitiv pentru micșorarea amplitudinii unei vibrații. 2. Piesă de piele care se leagă de cureaua brațului de lovire a suveicii pentru a-i amortiza intrarea în caseta din partea opusă. [< fr. amortisseur]. Vezi definitia »

CÉNZOR s. m. 1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența. 3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc. (< lat. censor, fr. censeur) Vezi definitia »

INDICATÓR, -OÁRE I. adj. care indică, face cunoscut. II. s. n. 1. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. panou de semnalizare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. lucrare ca îndrumător. III. s. m. 1. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi definește evoluția. 2. substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. 3. plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia. IV. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. (< fr. indicateur) Vezi definitia »