hem conj. – Se folosește în formă reduplicată, pentru a indica o alternanță; fie-fie, sau-sau. Bg. hem (DAR). Vezi definitia »

GHEM s.n. (Sport) Etapă de joc care constituie o subdiviziune a setului în cadrul unei partide de tenis; joc. [Pl. -muri, scris și game. / < engl. game]. Vezi definitia »

SCLERÉM s. n. sclerodermie difuză. (< fr. sclérème) Vezi definitia »

BLESTÉM, blesteme, s. n. Imprecație (legată de credințele superstițioase) prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra unui lucru. [Acc. și: bléstem] – Postverbal al lui blestema. Vezi definitia »

bárem adv. – Măcar, cel puțin, batăr. – Var. baremi, barim. Tc. barim (Roesler 588; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 245; Ronzevalle 44), care provine din per. bari. Din tc. a intrat și în ngr. μπάρεμος, bg. bare, alb. bari, sb. barem, barim. Cihac, II, 479, îl derivă greșit din mag. bar. Vezi definitia »