INTERLINIÁ, interliniez, vb. I. Tranz. A despărți prin interlinii. [Pr.: -ni-a] – Din fr. interligner (după linia). Vezi definitia »

REASOCIÁ vb. I. tr., refl. A (se) asocia din nou. [Pron. -ci-a, p.i. -ciez, 3,6 -ciază, ger. -ciind. / cf. it. riassociare]. Vezi definitia »

viá (viéz, vis), vb. – A trăi. – Mr. vie. Lat. vῑvĕre (Tiktin; Candrea; lipsește în REW 9411), cf. it. vivere, prov., cat. viure, fr. vivre, sp. vivir, port. viver. Înv., aproape ieșit din uz; totuși se aude uneori; de ex. în Munt. Conjug. înv. era viu, vie, în loc de viez, viează. A fost înlocuit de trăi, poate din cauza omofoniei parțiale cu a veni (Pușcariu, Lr., 207). Cf. viu. – Der. vietnic, adj. (locuitor, stătător), cu suf. sl. -nic, greșit -tnic, cum apare în multe cuvinte sl., cf. cîrstnic, platnic etc. (dup[ Tiktin, prin analogie cu sl. žitelĭnikŭ). Vezi definitia »

ÎNFURIÁ, înfúrii, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. [Pr.: -ri-a] – În + furie. Vezi definitia »

CONTRARIÁ vb. I. tr. A surprinde neplăcut pe cineva (făcând sau spunând ceva în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. contrarier]. Vezi definitia »