acetónă s. f., g.-d. art. acetónei Vezi definitia »

sighíncă, sighínce, s.f. (reg.) 1. unealtă de lemn sau de fier, cu un capăt ascuțit, cu care se fac gropi pentru săditul viței de vie; sădilă, sădelcă, sădelniță. 2. unealtă de pescuit de forma unei suliți de fier care se înfige în corpul peștilor; ostie. 3. mai cu care pescarii sparg gheața pentru copci. Vezi definitia »

BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un ac magnetic care se poate roti în plan orizontal în jurul unui ax vertical montat în centrul unui cerc gradat, astfel încât se îndreaptă totdeauna în direcția nord-sud, și care servește la determinarea direcției nord. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Fr. boussole (< it.). Vezi definitia »

MOCOȘEÁLĂ, mocoșeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) mocoși. – Mocoși + suf. -eală. Vezi definitia »

bárbură (-re), s. f. – 1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor). Vezi definitia »