babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc. Vezi definitia »

POLAROGRÁMĂ s. f. curbă care redă valoarea intensității unui curent în funcție de polarizarea relativă a unei măsuri polarografice. (< fr. polarogramme) Vezi definitia »

CALCOCLORÓZĂ s. f. îngălbenire a frunzelor unor plante, din cauza lipsei de fier asimilabil din sol. (< fr. chalcochlorose) Vezi definitia »

adiționálă (convorbire) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. adiționálei; pl. adiționále Vezi definitia »

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut. Vezi definitia »