EFLUVIÁȚIE s. f. 1. mișcare a unui curent de particule. 2. efluvioterapie. (< fr. effluviation) Vezi definitia »

ETIOLOGÍE s.f. 1. Studiu asupra cauzelor lucrurilor. 2. Ramură a medicinii care se ocupă de cauzele bolilor. [Gen. -iei. / < fr. étiologie, cf. gr. aitia – cauză, logos – studiu]. Vezi definitia »

ACREȚÍE s.f. Fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materie din spațiul cosmic. [Gen. -iei. / < fr. accrétion]. Vezi definitia »

CISTOGRAFÍE s. f. radiografie a vezicii urinare cu o substanță de contrast. (< fr. cystographie) Vezi definitia »

ASILABÍE s. f. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, deși bolnavul recunoaște literele separat. (< fr. asyllabie) Vezi definitia »