ANTIREALÍSM s. n. negare a realității obiective, a existenței și a legilor sale. (< fr. antiréalisme) Vezi definitia »

EFECTIVÍSM s. n. concepție proprie unui grup de matematicieni francezi, precursori ai intuiționismului, care susțin că, pentru a fi eficiente, valabile, obiectele matematice nu trebuie definite doar prin axiome, prin caracteristicile lor abstracte, ci definiția lor trebuie să indice etapele prin care se ajunge la ele. (< fr. effectivisme) Vezi definitia »

TRANSCENDENTALÍSM s.n. 1. Doctrină filozofică idealistă, întemeiată de Kant, care se bazează pe ideea că formele apriorice ale conștiinței ar preceda experiența și ar constitui condițiile existenței ei. 2. Școală filozofică americană, inițiată de R. W. Emerson (1836) și caracterizată printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. [Cf. fr. transcendantalisme]. Vezi definitia »

HIPOINSULINÍSM s.n. Reducere a secreției de insulină. [< fr. hypo-insulinisme]. Vezi definitia »

IRAȚIONALÍSM s. n. concepție care neagă sau subapreciază posibilitatea cunoașterii lumii pe cale rațională, postulând primatul revelației, intuiției, trăirii etc. asupra cunoașterii raționale. (< fr. irrationalisme) Vezi definitia »