OTÍTĂ s. f. inflamație a urechii. (< fr. otite) Vezi definitia »

făfălúgă, făfălúgi, s.f. (reg., înv.) 1. figură comică, curioasă. 2. bufon, farsor, măscărici. 3. glumă proastă. Vezi definitia »

CARAMÉLĂ s. f. bomboană din zahăr ars, cu diferite substanțe aromate. (< fr. caramel) Vezi definitia »

TÁSĂ s. f. ceașcă, cană. (< fr. tasse) Vezi definitia »

MONÁDĂ s. f. 1. (la unii filozofi) unitate indivizibilă materială sau spirituală din care ar fi alcătuită lumea; (la Leibniz) substanță spirituală independentă, care posedă automișcare și care oglindește tot ceea ce există în univers. 2. organism inferior, unicelular, care face trecerea de la plante la animalele cele mai simple. (< fr. monade, germ. Monade) Vezi definitia »