SELECTÍV, -Ă adj. 1. Care alege, care face distincție între elemente. ♦ (Despre un radioreceptor) Care poate recepționa clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 2. Care se face prin selecție. ♦ (Statist.) Cercetare selectivă = cercetare a unei colectivități pe baza unui eșantion. [Cf. fr. sélectif, germ. selektiv]. Vezi definitia »

OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. Vezi definitia »

PERTURBATÍV, -Ă, perturbativi, -e, adj. (Rar) Perturbator. – Din lat. perturbativus. Vezi definitia »

INCITATÍV, -Ă, incitativi, -e, adj. (Rar) Incitant. – Din fr. incitatif. Vezi definitia »

DIRECTÍV, -Ă adj. 1. direcțional. ◊ (tehn.) care are direcție fixă. 2. (despre forme verbale) care poate provoca o acțiune sau o reacție auditorului, către care este orientată comunicarea. (< fr. directif) Vezi definitia »