TRÍPLUM s. n. (Muz.) Voce superioară a unei piese polifonice la trei voci în sec. XII-XIII. – Din lat. triplum. Vezi definitia »

OMÉNTUM s.n. (Anat.) Epiploon. [< lat. omentum, cf. it. omento]. Vezi definitia »

POSTULÁTUM s.n. v. postulat. Vezi definitia »

COSTÚM s.n. 1. Îmbrăcăminte completă (formată din haină și pantalon la bărbați, sau din fustă și jachetă la femei). 2. Fel de îmbrăcăminte care se poartă în anumite ocazii. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei epoci etc. [Pl. -me. / < fr. costume, cf. it. costume – obicei, datină]. Vezi definitia »

MIXTUM COMPOSITUM subst. (Livr.) Amestec artificial și nereușit. [Pr.: micstum compózitum] – Expr. lat. Vezi definitia »