cormajíu, -íe, cormajíi, adj. (reg.) roșu-închis, stacojiu, carmin, cârmâziu. Vezi definitia »

SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secții. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. – Fr. service (lat. lit. servitium). Vezi definitia »

PROMONTÓRIU s. n. 1. fâșie de uscat înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap¹ (1). 2. proeminență osoasă. ◊ proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și osul sacru. (< lat. promontorium, fr. promontoire) Vezi definitia »

CONTRÁRIU s.n. Fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor și proceselor opuse unele altora. // adj. v. contrar. [< lat. contrarius, cf. it. contrario]. Vezi definitia »

NARANGÍU, -ÍE, narangii, adj. (Înv. și reg.) Portocaliu; roșu-deschis. [Var.: naramzíu, -íe, nărâmzíu, -íe, nerâmzíu, -íe adj.] – Din tc. narenci. Vezi definitia »