gherlán, gherláni, s.m. (pop.) 1. șobolan. 2. hoț, tâlhar. 3. zugrav de icoane (format în inchisoarea din Gherla). Vezi definitia »

TRANSILVĂNEÁN, -Ă, transilvăneni, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Transilvaniei sau care este originară de acolo; ardelean. 2. Adj. Care aparține Transilvaniei sau populației ei, privitor la Transilvania sau la populația ei; ardelean, ardelenesc, transilvan. – Transilvania (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

GALICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Galicia. ◊ (s. f.) limba romanică, asemănătoare cu portugheza, vorbită în Galicia. (< fr. galiciene) Vezi definitia »

MĂRGEÁN subst. 1. Nume dat unor specii de animale care trăiesc în colonii marine formate din mai mulți indivizi de culoare roșie, mai rar albă, înfipți pe un schelet calcaros; coral¹ (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoabă făcută din acest schelet. 2. Șirag de mărgele făcut dintr-un material asemănător cu mărgeanul (1). – Din tc. mercan. Vezi definitia »

INTERURBÁN, -Ă, interurbani, -e, adj. Care are loc între două sau mai multe orașe; care leagă două sau mai multe orașe; care este situat între două sau mai multe orașe; care servește mai multe localități. ♦ (Substantivat, n.) Telefon care stabilește legătura între două localități. – Din fr. interurbain (după urban). Vezi definitia »