TĂTĂROÁICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor (1); tătarcă (1), tătăriță. – Tătar + suf. -oaică. Vezi definitia »

șuietúră², șuietúri, s.f. (reg.) tăietură în lungul urechii la oi; semn de recunoaștere la oi și vite, făcut la urechea acestora. Vezi definitia »

SUPRATÓNICĂ s. f. (muz.) contradominantă. (< supra¹- + tonică) Vezi definitia »

ARIERPLÁJĂ s. f. porțiune de plajă situată între linia atinsă de apele cele mai mari și baza falezei. (< fr. arrière-plage) Vezi definitia »

CRUCIÉRĂ, cruciere, s. f. Acțiune de luptă dusă de una sau mai multe nave de luptă pe căi îndepărtate de comunicație maritimă ale inamicului, sistematic și pe timp mai îndelungat, în scopul dezorganizării transporturilor acestuia. [Pr.: -ci-e-] – Din it. crociera. Vezi definitia »