vórtex s. n. 1. Structură anatomică (mușchi, peri) dispusă în vârtej. 2. Vârtej cu antrenare de aer, care apare la aspirația apei dintr-un bazin. (‹ fr., lat. vortex). Vezi definitia »

REFLÉX¹, -Ă I. adj. 1. produs în mod spontan; de natura reflexului (II, 1). 2. reflect. II. s. n. 1. rază reflectantă; sclipire, strălucire. 2. (fig.) oglindire, reflectare. 3. reacție a organismului față de un excitant extern sau intern, prin intermediul sistemului nervos, fără intervenția voinței, prin care se reglează relațiile dintre organism și mediu. (< fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex) Vezi definitia »

ÍNDEX, (1) indexuri, s. n., (2) indecși, s. m. 1. S. n. Listă alfabetică sau pe materii pusă la sfârșitul sau la începutul unei cărți sau apărută în volum separat, cuprinzând materiile, autorii sau cuvintele conținute în ea, cu indicarea paginilor (și a volumelor) unde se găsesc; indice (5). ◊ Index bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă, însoțită uneori de adnotări asupra conținutului lor. ◊ Expr. A pune la index = a) a trece o carte în lista cărților interzise; b) fig. (fam.) a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios. 2. S. m. Degetul arătător. [Acc. și: (2) indéx] – Din lat., fr. index. Vezi definitia »

SÍLEX s.n. 1. Rocă silicioasă, foarte dură; cremene. 2. Obiect de silex (1) datând din epoca de piatră. [Pl. -xuri. / < fr. silex, cf. lat. silex – piatră]. Vezi definitia »

uniséx adj. invar. Vezi definitia »