prochímen (prochímene), s. n. – Chestiune, problemă. Ngr. προϰείμενον „plan” (Cihac, II, 690; Gáldi 236). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

FASAMÉN s. n. lornion. (< fr. face-à-main) Vezi definitia »

BILIGÉN, -Ă adj. care produce fiere. (< fr. biligénique) Vezi definitia »

DERMATOGÉN s. n. zonă externă a meristemului care generează epiderma. (< fr. dermatogène) Vezi definitia »

ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogène. Vezi definitia »