Definita cuvantului prochimen
prochímen (prochímene), s. n. – Chestiune, problemă. Ngr. προϰείμενον „plan” (Cihac, II, 690; Gáldi 236). Sec. XIX, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu prochimen
–GEN Element secund de compunere savantă cu semnificația „de origine”, „generator”, „producător”, „care generează”. [Cf. it. -geno, fr. -gène, lat. genus, gr. -genes < genos – naștere, gennan – a naște]. Vezi definitia »
NAFTALÉN s. n. (Chim.) Naftalină. – Din fr. naphtalène. Vezi definitia »
MONOXÉN, -Ă adj. (despre paraziți) care trăiește numai pe o singură gazdă. (< fr. monoxène) Vezi definitia »
GRÁBEN s.n. (Geol.) Compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii paralele. [< germ. Graben , cf. fr. graben]. Vezi definitia »
ȘATÉN, -Ă, șateni, -e, adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. – Din fr. châtain. Vezi definitia »