ANASTASIUS, numele a doi împărați bizantini: A. I (491-518). A construit în 512 un zid de apărare de c. 80 km la N de Constantinopol („Zidul lui Anastasius”). A. II (713-715). Vezi definitia »

MÚCUS s.n. Secreție a celulelor mucoase ale glandelor. V. mucozitate. ♦ Lichid transparent care îmbracă corpul peștilor. [< fr., lat. mucus]. Vezi definitia »

AUSTRALOPITÉCUS (‹ fr. {i}; {s}lat. australis „de sud” + gr. pithekos „maimuță”) s. m. Reprezentant al unui grup eterogen antropomorf, cunoscut exclusiv în Africa de SE, apărut în urmă cu 4 mil. de ani ♦ A. gracilus, avea talie mică (1,30 m, 30 kg), schelet alcătuit din oase subțiri, capacitate craniană de 450 cm³, caractere ce îl apropie de genul homo. A. robustus, prezenta forme de talie mare (1,60 m, 60 kg), capacitate craniană de 530 cm³, bolta craniană aproape plată, caninii mai dezvoltați decît ceilalți dinți și schelet alcătuit din oase mai groase. Vezi definitia »

BELARUS, Republica ~ v. Bielorusia. Vezi definitia »

ÍCTUS s. n. 1. accent care cade pe una din componentele unui picior metric. 2. partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul. 3. (med.) atac morbid, subit; șoc. (< fr., lat. ictus) Vezi definitia »