OTÁVĂ s. f. Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit sau pășunat; p. ext. loc unde crește această iarbă. – Din bg., scr. otava. Vezi definitia »

CHITÁRĂ s.f. Instrument muzical cu șase coarde, care emite sunete prin ciupirea sau lovirea acestora cu degetele. [Var. ghitară s.f. / < it. chitarra]. Vezi definitia »

ZÉNDĂ s. f. Limba vechilor perși, în care sunt scrise textele din „Avesta” – Din fr. zend. Vezi definitia »

BÁNDĂ¹, bande, s. f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande. Vezi definitia »

ANGOÁSĂ s. f. 1. neliniște, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică. 2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conștiința condiției umane de ființă muritoare. 3. (med.) stare provocată de contracția regiunii epigastrice, însoțită de mari dificultăți respiratorii și de tristețe excesivă. (< fr. angoisse) Vezi definitia »