POSTVELÁR, -Ă adj., s. f. (fonem) care are punctul de articulație în partea posterioară a palatului moale. (< fr. postvélaire) Vezi definitia »

gar interj. – Imită croncănitul ciorii. Creație expresivă, cf. cîr. – Der. garoi, s. m. (țigan), ale cărui der. și semantism reproduc cuvîntul cioroi (după DAR, de la garvan; însă der. este dificilă). Vezi definitia »

POLÁR adj. 1. Referitor la poli (2), de la poli. ♦ Zonă polară = zonă cuprinsă între latitudinile de 75° și poli. 2. Referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate. 3. (Mat.) Coordonate polare = numere reale care determină poziția unui punct în plan. 4. (Fil.) Care se află în raport de polaritate (1), care prezintă polaritate. [Cf. fr. polaire]. Vezi definitia »

protospătár, protospătári, s.m. (înv.) comandant general al oastei, în special al călărimii (în orânduirea feudală). Vezi definitia »

PROBÁR, probare, s. n. Album care cuprinde modelele de litere și de cifre care pot fi executate într-o tipografie. – Probă + suf. -ar. Vezi definitia »