pănătáre, pănătắri, s.f. (înv.) suferință, chin, pănătate. Vezi definitia »

PICURÁRE, picurări, s. f. Acțiunea de a picura. – V. picura. Vezi definitia »

întremâncáre s.f. (înv.) devorare între oameni. Vezi definitia »

RECONSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei; restabilire; reconstrucție. ♦ (Lingv.) Stabilire cu ajutorul comparației a formei unui cuvânt neatestat dintr-o fază mai veche a unei limbi sau a formei unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; reconstrucție, reconstruire. [< reconstitui]. Vezi definitia »

REIFICÁRE s.f. (Fil.) Concretizare, materializare (a unei idei). ♦ Proces prin care relațiile sociale îmbracă forma unor relații obiectuale, omul însuși devenind din agent conștient al proceselor sociale simplu obiect, lucru, instrument al acestora. [< engl. reification, cf. lat. res – lucru]. Vezi definitia »