SERODIAGNÓSTIC, serodiagnostice, s. n. Stabilire a diagnosticului unei boli infecțioase prin căutarea prezenței și evoluției anticorpilor specifici produși de microbii respectivi. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. sérodiagnostic. Vezi definitia »

TABÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de tabes; ataxic. (< fr. tabétique) Vezi definitia »

ișlíc (ișlíce), s. n. – Căciulă de blană sau de postav. Ișlicul din zibelină era rezervat domnitorului; ceilalți boieri îl purtau de mărimi diferite, după rangul pe care îl aveau. Pînă la urmă, la jumătatea sec. XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor. – Var. șlic. Tc. ișlik, bașlik (Loebel 250; Roesler 593; Șeineanu, II, 229; Tiktin), cf. pol. szlyk, rus. šlik. – Der. ișlicar, s. m. (fabricant de căciuli; boier retrograd); ișlicărie, s. f. (prăvălie de căciuli). Vezi definitia »

BEȘLÍC, beșlici, s. m. Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik. Vezi definitia »

CRẤSNIC², crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik. Vezi definitia »