Definita cuvantului prolongație
PROLONGÁȚIE s.f. (Rar) Prelungire (în timp). ♦ (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. [Gen. -iei. / < fr. prolongation, cf. lat. prolongatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu prolongație
scorobáie, scorobăi, s.f. (reg.) 1. coajă de dovleac (fără miez). 2. vale adâncă și îngustă. Vezi definitia »
HIPOMETROPÍE s.f. (Med.) Alterare a puterii de refracție a ochiului, datorită căreia imaginea se formează înaintea retinei; miopie. [Gen. -iei. / < fr. hypométropie, cf. gr. hypo – sub, metron – măsură, ops – vedere]. Vezi definitia »
CLIMATOPATOLOGÍE, climatopatologii, s. f. Studiul acțiunii patogene a climatului asupra organismului. – Din fr. climatopathologie. Vezi definitia »
FOTOCÓPIE s. f. copie fotografică a unui document, text etc. (< fr. photocopie) Vezi definitia »
POLIFONÍE s.f. 1. (op. omofonie) Arta suprapunerii armonice a mai multor voci, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. ♦ Muzică vocală contrapunctică. 2. Știință muzicală care studiază suprapunerea coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relații armonice. [Gen. -iei. / < fr. polyphonie, cf. gr. polys – numeros, phone – sunet]. Vezi definitia »