Definita cuvantului puncție
PÚNCȚIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuțit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavități a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncțiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu puncție
TRIPARTÍȚIE s.f. Împărțire în trei părți egale. [Gen. -iei. / < fr. tripartition]. Vezi definitia »
-DEZÍE elem. „divizare”. (< fr. -désie, cf. gr. daiein, a împărți) Vezi definitia »
SEMIINDÚSTRIE s. f. ramură a producției materiale și a economiei naționale în cadrul căreia un produs al naturii este transformat parțial în produs industrial. (< semi- + industrie) Vezi definitia »
DIOPTRÍE s. f. unitate de măsură a convergenței, caracterizând un sistem optic (lentilă, ochi) a cărui distanță focală este de 1 m. (< fr. dioptrie) Vezi definitia »
HEMATURÍE, hematurii, s. f. Prezență a sângelui sau a hematiilor în urină, întâlnită în unele afecțiuni renale, vezicale, ureterale etc. – Din fr. hématurie. Vezi definitia »