SURPĂTÚRĂ, surpături, s. f. 1. Faptul de a (se) surpa. 2. Loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porțiune de teren; p. ext. porțiunea dislocată. 3. Ruină, dărâmătură. 4. (Pop.) Hernie. – Surpa + suf. -ătură. Vezi definitia »

SARSAÍLĂ s. m. Una dintre denumirile populare ale diavolului. – Et. nec. Vezi definitia »

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. (Înv.) Arc din oțel montat pe un pat de lemn (prevăzut cu un resort), folosit la aruncarea săgeților. – Fr. arbalète. Vezi definitia »

PROFRÁZĂ s. f. element lingvistic care ține locul unei propoziții sau fraze. (< pro¹- + frază) Vezi definitia »

SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. Soție de spătar². – Spătar² + suf. -easă. Vezi definitia »