Definita cuvantului receptacul
RECEPTÁCUL s.n. 1. Partea superioară lărgită a pedunculului floral al unei plante, unde se inserează organele de reproducere ale acesteia. 2. Formație anatomică care primește sau conține ceva. ♦ (Fig.) Loc unde se adună, se înmagazinează ceva. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. receptacol s.n. / < lat. receptaculum, cf. fr. réceptacle].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu receptacul
BĂRĂGANUL, com. în jud. Brăila; 3.619 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »
ARBÚSCUL s. m. 1. tufă mică cu aspect de copăcel; arbore mic. 2. (anat.) organ foarte mic, ramificat ca un arbore. (< fr. arbuscule, lat. arbuscula) Vezi definitia »
fenomenul prin care doua monstre de culoare sunt percepute ca fiind identice atunci cand se foloseste o anumita sursa de lumina, dar care cu o alta sursa luminoasa, par diferite Vezi definitia »
a împușca francul expr. 1. a-și cîștiga existența cu greu. 2. a fi mereu în criză de bani. Vezi definitia »
FURÚNCUL s.n. Inflamație purulentă locală a pielii; abces, buboi. [< lat. furunculus, cf. fr. furoncle]. Vezi definitia »